Geneticul, Crudul Adevar

GENETICUL, CRUDUL ADEVĂR

 Şansele ca tu să fii un exemplar superior al selecţiei genetice sunt minimale, să temperăm puţin egourile mari ce se învârt în cercurile de culturism şi fitness cu o felie revigorantă şi acră de realitate.
Nu caut să te descurajez, din contră s-ar putea că propriile tale rezultate să fie asurzitoare în anturajul din care faci parte sau raportat la progresul personal şi al apropiaţilor.
 Monştrii există! Sunt puţini şi un număr cu atât mai mic îşi exploatează “talentul”, nu mă refer la vampirii sclipicioşi din Twilight, ci la binecuvântaţii genetic cu adevărat spectaculoşi.
Lee Priest la 13 ani deja avea un corp care îi pune într-o lumină proastă pe mulţi ce păşesc pe scenă după ani serioşi de muncă, Dorian Yates a împins o incredibilă greutate de 143kg la piept cu halteră din prima sa încercare ca şi adolescent, Ronnie Coleman avea striaţii pe fesieri când începea definirea fără să reducă sodiul din alimentaţie, iar venele de pe coapse se observau prin colanţi cu mult timp înainte de a începe folosirea steroizilor.
 Este deajuns să privim în jurul nostru ca să observăm că unele persoane răspund mult mai bine la antrenamente decât alţii. Dar ce îi face pe aceşti “mutanţi” cu mult mai mari, mai puternici, mai definiţi decât noi?
 Răspunsul s-ar putea să nu-ţi placă, dar progresul tău ţine într-o proporţie imensă de genetic.
În aceeaşi ordine de idei, recent discutăm cu un bun prieten care mi-a relatat o discuţie dintre el şi doi alţi colegi de sală, făcând o comparaţie a rezultatelor analizelor după terapia post ciclu (terapie de revenire hormonală după un ciclu de steroizi), el şi unul dintre cei doi se aflau în mod normal, mediu sau de jos în graficul pentru testosteron, iar cel de-al treilea se află în mod natural deja la o valoare mai mare decât maximă înscrisă în graficele analizelor (lucru foarte rar întâlnit şi la bărbaţi ce nu au folosit niciodată hormoni exogeni), de aici rezultând un genetic superior în mod exponenţial.
Marea majoritate a oamenilor datorită inhibării producţiei de testosteron proprii după un ciclu puternic de steroizi nu ajung nici după ani întregi de tratamente la o valoare măcar apropiată de cea a respectivului.
Ce implicaţii aveau rezultatele analizelor? Simplu, el deja se recupera mult mai repede şi adăugă mai multă masă musculară decât ceilalţi doi colegi libidou mai crescut şi mai multă forţă, toţi trei fiind expuşi în mod similar variabilelor hormonale din exterior.
Numeroase studii susţin faptul că dezvoltarea masei musculare se află într-o legătură direct proporţională cu anumiţi factori genetici definitorii precum:
- Nivelul natural de testosteron;
- Cantitatea de miostatina (proteină din alcătuirea ADN ce defineşte încă de la naştere valorile maxime ale masei musculare pe care le putem atinge, atât natural cât şi folosind substanţe anabolizante);
- Capacitatea celulelor satelit din jurul fibrelor musculare de a-şi dona nucleele celulelor musculare pentru că acestea să fie capabile să producă mai mult material genetic şi implicit să crească;
- Conexiunile neurologice şi capacitatea sistemului nervos de recrutare a fibrelor musculare;

 Geneticul afectează în egală măsură când vine vorba de caracteristici fizice şi capacitatea de stocare şi capacitatea de metabolizare a grăsimii, influenţând considerabil asimilarea nutrienţilor, eficienţa folosirii energiei şi valoarea consumului de energie, partiţionarea nutrienţilor, etc.
Sunt oameni care stând pe canapea consumă mult mai multe calorii comparativ cu alţii care au o activitate fizică extrem de intensă.
Tot geneticul influenţează şi zonele în care este depozitată grăsimea şi tendinţa corpului de prioritiza sau nu stratul adipos ca şi sursa secundară de energie.
De la vascularizare (pronunţarea venelor, grosimea pielii) structură osoasă (lăţimea umerilor, lăţimea cutiei toracice), forţa şi multe alte aspecte toate sunt influenţate în mod pronunţat de către genetic.
Deşi datele pe care este structurat articolul sunt destul de înfiorătoare şi chiar descurajatoare pentru marea majoritate, îmi doresc să fac o acoladă cu o opinie personală în legătură cu acest subiect.
În primul rând, nici măcar cei ce urcă sau chiar câştiga titlul de Mr. Olympia nu deţin un genetic perfect, toţi avem puncte forţe dar şi puncte slabe, de la zone cu straturi încăpăţânate de grăsime, la metabolisme prea alerte sau prea lente până la grupe musculare deficitare, unii dintre noi poate chiar avem mai multe părţi negative decât pozitive.
Vreau să accentuez în mod repetat că acest sport este un “maraton” nu un “sprint” iar fiind consecvenţi şi împingându-ne constant limitele, putem construi un corp estetic, chiar impresionant.
 Ah da, se lucrează de ani buni la un inhibitor de miostatina şi se pare că în curând va fi aprobată testarea pe oameni într-un studiu de amploare, până iese pe piaţă şi devenim cu toţii nişte mici Adonis, lasaţi jos shaworma şi nu mai daţi vina pe genetic că “aveţi oase grele şi groase”.

by Aurelian T. Coroiu

 

Publicat în: 31.01.2018

Înapoi