ABSOLUT TOTUL DESPRE VITAMINE


ABSOLUT TOTUL DESPRE VITAMINE

“Cea mai mare ţeapă a farmaciilor şi a firmelor de suplimente nutritive sau adevăratul elixir al sănătăţii şi longevităţii? “

   Mereu ne dorim opţiunile să ne fie prezentate în alb sau negru, pentru a ajunge la concluzia corectă cât mai uşor, însă subiectul prezent se află într-o zonă gri şi este însoţit de o multitudine de variabile ce pot schimba rezultatul final al balanţei în care se află.
Atât conform mass media cât şi din experienţă personală, vitaminele şi indirect multivitaminele sunt cele mai folosite şi cel mai mediatizate suplimente nutritive de pe piaţă, la scară largă, nu ne limităm strict la lumea fitness-ului şi culturismului unde lucrurile stau puţin diferit.
Am crescut cu doctrină ca alimentele noastre sunt din ce în ce mai sărace în vitamine şi că acestea se distrug foarte uşor prin diverse procedee de preparare termică a alimentelor, lucru ce duce la carenţe în alimentaţia noastră.
  Lucru ce pe marea majoritate i-a determinat să caute să suplimenteze cu acest element vital al sănătăţii noastre fără a face un studiu profund de caz.
Sunt de acord cu ideea iniţială de declin al calităţii alimentelor, însă cei ce au făcut studiul respectiv şi am implementat acest trend de a suplimenta, au avut în minte strict scopul profitului, lăsând în viziunea mea cel mai important factor din această ecuaţie să treacă neobservat.
În ciuda calităţii îndoielnice, cantitatea alimentelor pe care o mâncăm, a crescut exponenţial în ultimul secol iar contrar opiniei publice doar un număr limitat de vitamine îşi pierd proprietăţile prin procesare termică, altora le creşte rata de asimilare.
Ducând o viaţă normală şi având o alimentaţie minim variata nu vor apărea carenţe de vitamine în cazul în care nu există afecţiuni prealabile ale capacităţii de asimilare sau diferite boli.
Suplimentarea inutilă şi nerecomandată cu vitamine sau multivitamine ducând la potenţiale probleme de sănătate şi dezechilibre majore ce cu siguranţă ne pot scurta semnificativ viaţa.
În cazul celor ce practică un sport la nivel de performanţă sau cu frecvenţă şi intensitate peste nivel recreaţional, lucrurile stau puţin diferit.
Ce sunt vitaminele?
Vitaminele sunt substanțe chimice organice necesare în cantități mici pentru ca organismul să fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obținute din alimentație.
Singura vitamină ce poate fi sintetizată (creată) de către organism este vitamina D, lucru ce are loc prin acţiunea soarelui la nivelul pielii transformând 7-dehydrocholesterol în formă de D3 a vitaminei D.
Vitamina B3
Vitamina B3 (niacina) poate fi sintetizată în organismul uman la nivelul ficatului, convertind aminoacidul esenţial triptofan.
O menţionare notabilă este şi vitamina K, care deşi nu poate fi sintetizată pe cont propriu de către organism, bacteriile din flora intestinală au proprietatea de a o produce sub formă sa de K2.
Cunoştinte vagi despre vitamine şi importanţa acestora datează încă din Egiptul antic unde aceştia ştiau că dacă hrăneau un pacient cu ficat, acesta se va vindeca de orbire de noapte, acum știindu-se că este cauzată de o deficiență de vitamina A.
Acestea joacă un rol deosebit de important pentru sănătatea şi echilibrul organismului nostru în toate sistemele de le cel osos până la cel nervos.
Există 13 vitamine cunoscute iar acestea se împart în 2 mari categorii:

Hidrosolubile (ce se dizolvă în apă), aceste vitamine nu petrec mult timp în organism. Organismul nu le poate stoca iar excesul este eliminat prin urină. Acest fapt duce la necesitatea de a le ingera într-o cantitate mai mare şi cu o frecvenţă mai ridicată.

Liposolubile (ce se dizolvă doar în grăsimi), acestea sunt stocate în ţesutul adipos şi la nivelul ficatului. Vitaminele de acest tip pot fi stocate în corp zile întregi şi chiar luni.

Complexul celor 8 vitamine B şi vitamina C fac parte din clasa hidrosolubilelor.
Vitaminele A, D, E, K din clasa liposolubilelor.

Voi clasifica vitaminele după solubilitate, dacă este sau nu predispusă distrugerii prin preparare termică, ce afecţiune apare în urma deficitului substanţei respective şi ce afecţiuni pot apărea în funcţie de supradozaj.

Vitamina B1:
Tiamină cunoscută și sub numele de aneurină datorită proprietăților sale antinevritice, este o vitamină hidrosolubilă din complexul vitaminic B. Supranumită și "vitamina bunei dispoziții" sau "vitamina performanței intelectuale", vitamina B1 este indispensabilă sănătății fizice și psihice, având efecte benefice asupra sistemului nervos, digestiv, dar și la nivelul mușchilor și chiar al inimii

Proprietăţi fizice:
Vitamina B1 este sensibilă la acțiunea căldurii, în mediu umed, la lumină și pH neutru și alcalin. Este degradabilă la fierbere sau coacere. De asemenea, este anihilată rapid în contact cu zahărul, cafeină, taninurile conținute în anumite plante, alcoolul și nicotină. Rafinarea cerealelor (decorticarea) și tratarea fructelor cu sulfiți distrug vitamina B1

Sub formă de pirofosfat (TPP), vitamina B1 are rol de coenzimă în reacțiile de decarboxilare, esențiale pentru metabolizarea proteinelor și glucidelor. Este indispensabilă pentru activitatea cerebrală și mielinizarea nervilor periferici. Un alt tip de conexiune între vitamina B1 și sistemul nervos implică rolul său în producția de acetilcolină. Această moleculă, un neurotransmițător, este folosită de sistemul nervos ce transmite mesaje între nervi și mușchi. Acetilcolina nu poate fi produsă fără un aport adecvat de vitamina B1.
Vitamina B1 diminuează durerea resimțită (adjuvant în tratarea zonei zoster)

Surse de vitamina B1:
Cea mai bogată sursă în vitamina B1 o constituie drojdia de bere. Printre sursele bogate în vitamina B1 se numără carnea de porc, ficatul de vită, anumite specii de pește (țiparul, tonul), cerealele integrale (tărâțele) și pâinea din cereale integrale (pâinea neagră, din tărâțe), orezul brun (nedecorticat), semințe de floarea-soarelui, nuci, alune, legume uscate (fasole, linte) și cartofi.

Deficitul vitaminei B1:
Carența vitaminei B1 apare în special în cazul consumului excesiv de dulciuri, de orez decorticat, de alcool, și în caz de surmenaj și de boli infecțioase. Această carență determină: afecțiuni cardiace, afecțiuni cerebrale, anorexie, anxietate, astenie, confuzie mintală, depresie, diminuarea memoriei, gastrită, insuficiență hepatică, lipsă de coordonare motorie, nevralgii, polineuropatii, scăderea imunității, scăderea tonusului muscular, tulburări ale vederii, tulburări psihice severe.

O carență gravă de vitamina B1 provoacă boala beri-beri, comună în țările în curs de dezvoltare, unde orezul este alimentul de bază. Boală rară în țările industrializate, ea nu se întâlnește decât la persoanele care au o alimentație foarte dezechilibrată, ca alcoolicii sau unele persoane în vârstă. Beri-beri se manifestă mai întâi printr-o oboseală și o pierdere în greutate. Boala poate evolua în continuare sub două forme:
Beri-beri uscat, care afectează, în principal, nervii și mușchii, are ca simptome principale o amorțire, o senzație de arsură a gambelor și o atrofie musculară.
În cazurile mai grave, bolnavul nu mai poate merge, nici chiar să se mai ridice în picioare.
Beri-beri umed, se traduce în principal printr-o insuficiență cardiacă: inima nemaiajungând să-și joace corect rolul de pompă, venele se congestionează și apar edeme pe gambe și uneori pe trunchi și pe față. În absența tratamentului, tulburările de ritm cardiac și o evoluție rapidă a insuficienței cardiace pot avea un deznodământ fatal.

Excesul de vitamina B1:
Excesul de vitamina B1 se elimină rapid prin urină. Această vitamină nu se stochează în organism. Singurele cazuri cunoscute de supradoză de tiamină sunt cele prin injectarea de tiamină. Injectarea tiaminei poate duce la reacții anafilactice.
Administrarea unei doze de 100 de ori mai mare decât cea recomandată poate duce la: afectarea sistemului respirator, insomnii, slăbiciune generală, accelerarea pulsului, dureri de cap, iritabilitate. În cazuri extreme, o supradoză de vitamina B1 poate fi fatală. De asemenea, vitamină B1 în exces poate duce la pierderea din organism a celorlalte vitamine din complexul B.

Vitamina B2:
Riboflavina este o vitamină din grupa B. Este solubilă în apă și în etanol. Această participă activ în procesele metabolice, formarea anticorpilor, celulelor pielii, precum și a celulelor roșii ale sângelui. Stimulează creșterea organismelor tinere și participă alături de vitamina A în procesul vederii. Se crede că riboflavina transformă radiațiile cu lungime de undă scurtă în radiații cu lungime de undă mare, care devin astfel perceptibile.

Surse de vitamina B2:
Carnea de pui, în special organele precum ficatul, rinichii sau inima, lactatele, ouăle, peştele, legumele cu frunze verzi, migdalele, ciupercile, soia şi drojdia de bere. Această vitamină este rezistentă la căldură, dar foarte sensibilă la lumină şi la pH-ul alcalin; ea poate dispărea parţial în apa de fierbere a alimentelor.

Proprietăţi fizice:
Vitamina B2, este rezistentă la temperatură şi nu este uşor distrusă prin prepararea termică a alimentelor.

Deficitul de vitamina B2:
Se manifestă prin arsură şi senzaţie de mâncărime în jurul ochilor, cataractă, fotosensibilitate, păr gras, lipsit de luciu, unghii casante, buze crăpate, scăderea rezistenţei la efort şi la infecţii, retard de creştere, dermatite şi inflamaţii ale limbii.

Excesul de vitamina B2
Ca urmare a lipsei de efecte adverse, nu a fost încă stabilită o doză maximă admisă. Deseori, un exces de vitamina B2 este eliminat prin urină sau se manifestă prin reacţii alergice minore.

Vitamina B3:
Niacina (nicotinamidă, sau acid nicotinic, sau după denumirea sistematică acid piridin-3-carboxilic) este o vitamină din grupa de vitamine B. Mai este numită vitamina PP, din limba engleză pellagra preventer, „prevenitoarea de pelagră”.
Ea atenuează riscul apariţiei unor tulburări cardiovasculare, diminuând colesterolul dăunător (LDL), crescând nivelul celui benefic (HDL) şi scăzând nivelul trigliceridelor din sânge. De asemenea moderează tensiunea arterială, ameliorează circulaţia sângelui - participă la metabolizarea proteinelor, glucidelor şi lipidelor, protejează împotriva aterosclerozei, migrenei, ameţelilor, previne apariţia diareei. Este indispensabilă funcţionării normale a aparatului digestiv, a sistemului nervos, menţinerii integrităţii tegumentelor şi mucoaselor, precum şi sintezei normale a unor hormoni (testosteron, estrogeni, insulină). Ameliorează durerile ulceroase şi combate halena (mirosul neplăcut al gurii).

Surse de vitamina B3:
Drojdiile alimentare şi de bere, tărâţele de cereale, leguminoasele, ficatul, carnea, peştele, morcovul, conopidă, tomatele, pâinea integrală, curmalele, smochinele, arahidele, piersicile, avocado, migdalele, nuci, ciupercile proaspete, ouăle.

Proprietăţi fizice:
Vitamina B3 este stabilă la lumină, la căldură şi rezistenţă la oxidare, doza zilnică recomandată fiind de 20 mg.

Deficitul de vitamina B3:
Carenţa în vitamina B3, descrisă sub termenul de pelagra, rezultă fie prin aporturi alimentare insuficiente, fie din interacţiuni medicamentoase (unele antituberculoase şi antiparkinsoniene). Insuficienţa de acid pantotenic provoacă dereglări la nivelul sistemului nervos, al pielii.

Excesul de vitamina B3:
Dozele de niacina (vitamina B3) de peste trei grame pe zi pot cauza probleme hepatice, toleranţa anormală la glucoză, gută şi ulcer gastric.

Vitamina B5:
Cunoscută şi sub denumirile de acid pantotenic, “vitamina antistres” şi „elixirul tinereţii”, pe lângă faptul că joacă un rol important în descompunerea grăsimilor şi a carbohidraţilor pentru producerea de energie, grăbeşte vindecarea rănilor şi operaţiilor chirurgicale, fiind extrem de eficientă în cazurile de acnee, luptă împotriva artritei reumatoide şi ameliorează simptomele acestei afecţiuni, reduce durerile articulare şi inflamaţiile, reduce depresia şi anxietatea şi menţine sănătatea sistemului nervos, previne îmbătrânirea prematură, reduce pigmentarea tenului şi apariţia ridurilor, reduce oboseala şi slăbiciunea organismului, previne apariţia mătreţii şi a candidozei.

Surse de vitamina B5:
Drojdia de bere, ficat, alune, ciuperci, ovăz, germeni de grâu, broccoli, orez brun, ardei iuţi, avocado, conopidă.

Proprietăţi fizice:
Aceasta este distrusă uşor de căldură în medii acide sau alcaline.

Deficitul de vitamina B5:
Se manifestă rareori deoarece această vitamină se regăseşte în multe alimente, însă atunci când nu există un aport suficient, pot exista simptome precum stările de oboseală, insomnia, căderea părului, greaţă, contracţii musculare, depresie, dureri de cap.

Excesul de vitamina B3:
Duce la apariţia diareei, sensibilitate dentară şi risc crescut de sângerare.

Vitamina B6:
Piridoxina este unul dintre compușii ce formează complexul de vitamine B, numit și vitamina B6. Piridoxina ajută la echilibrarea nivelurilor de sodiu și potasiu din organism, cât și la producerea globulelor roșii din sânge. Este legată de imunitatea față de cancer și ajută la combaterea formării homocisteinelor. S-a sugerat că piridoxina poate fi de folos copiilor care au probleme de învățare și poate preveni mătreața, eczemele și psoriazis. În plus, piridoxină contribuie la normalizarea schimbărilor hormonale la femei și la sistemul imunitar.

Surse de vitamina B6:
Carnea, laptele şi ouăle. Surse bune de vitamina B6 sunt ficatul de vită şi porc, carnea de pui şi peştele (somon, ton, hering, sardine), nucile şi alunele, porumbul, seminţele de floarea soarelui, germenii de grâu, cerealele integrale şi pâinea integrală. Dintre legume şi fructe, cantităţi mai mari de vitamina B6 conţin dovleceii, bananele, spanacul, păstăile verzi, cartofii, mango şi avocado.

Proprietăţi fizice:
Păstrarea timp îndelungat a cărnii, conservarea, prepararea termică a acesteia, congelarea, prelucrarea termică a fructelor şi legumelor, apa, alcoolul, estrogenii - reprezintă factorii ce duc la distrugerea vitaminei B6.

Deficitul de vitamina B6:
Se manifestă prin: slăbiciune musculară, anemie, insomnie, căderea părului, oboseală, piele uscată., pierdere în greutate, tulburări neurologice, inflamaţii ale limbii.

Excesul de vitamina B6:
Este extrem de rar, însă poate apărea în cazul administrării unor doze ridicate, peste limita recomandată, pe o perioadă îndelungată de timp, caz în care persoana se poate confrunta cu fotosensibilitate, arsuri stomacale, greaţă, tulburări senzitive şi motorii.

Vitamina B7:
Vitamina H, numită colină sau biotină, este o vitamină hidrosolubilă care intervine în degradarea acizilor graşi, anumitor acizi amânaţi şi a glucozei. Este o vitamină care nu este distrusă la căldură sau umiditate, dar lumina, alcalinitatea şi oxigenul o afectează. Împiedică depunerea colesterolului pe pereţii arteriali şi contribuie la eliminarea substanţelor toxice şi a metaboliţilor inutili acumulaţi în organism, înlesneşte funcţiile ficatului (ajutând la eliminarea toxinelor din organism) şi ale vezicii biliare - facilitează folosirea corespunzătoare a grăsimilor şi a colesterolului de către organism.

Surse de vitamina B7:
Drojdie de bere, carne, creier, inima, ficat şi rinichi, gălbenuş de ou, produse lactate, lapte, anumite legume, cerealele integrale, porumbul, melasă, păpădie, nuci, ciuperci, spanac, roşii, morcovi, dar ea mai este sintetizată parţial şi de către flora intestinală.

Deficitul de vitamina B7:
Datorită deficitului de biotină în organism pot să apară simptome ca de exemplu: anorexie, greață, căderea părului, reacții inflamatorii ale limbii, dermatită la nivelul pielii sau reacții inflamatorii cutanate, unghii casante, anemie, dureri musculare, disconfort al pielii, probleme cardiace, creșterea nivelului de colesterol în sânge, scăderea tensiunii arteriale, stări depresive, mialgie, oboseală severă, halucinații, paloare, fragilitatea unghiilor, sensibilitate la infecții, iritații, ataxie, performanță scăzută și lipsă de concentrare.

Excesul de vitamina B7:
Biotina nu are nici un efect toxic cunoscut, chiar în doze foarte mari, de 200 mg/zi.

Vitamina B9:
Acidul folic joacă un rol decisiv în dezvoltarea sistemului nervos şi osos al fătului, îmbunătăţeşte fertilitatea atât în cazul femeilor cât şi al bărbaţilor, reduce riscul de infarct miocardic prin acţiunea de reducere a nivelului de homocisteină, un aminoacid care duce la apariţia bolilor cardiovasculare, osteoporozei şi aterosclerozei, ajută la cicatrizarea rănilor, întăreşte firul de păr şi unghiile şi este deosebit de important în procesul de creştere rapidă.

Surse de vitamina B9:
Legumele cu frunze verzi, fasole, mazăre, linte, gălbenuş de ou, drojdie de bere, lactate şi brânzeturi fermentate, cereale, seminţe, carne de pasăre şi organe, fructe în coajă lemnoasă, citrice, banane.

Proprietăţi fizice:
Poate fi deteriorată şi distrusă de expunerea la temperaturi înalte.

Deficitul de acid folic:
Se manifestă prin scăderi în greutate, tulburări digestive, inflamaţii în corp, palpitaţii, gingivită, dureri de cap, schimbări bruşte de dispoziţie, oboseală, eczeme şi paloare.

Excesul de vitamina B9:
Pe termen lung poate duce la reducerea capacităţii organismului de a absorbi unele minerale şi poate agrava afecţiunile colonului.

Vitamina B12:
Cobalmina, datorită proprietăţilor sale, este necesară pentru funcţionarea normală a sistemului nervos şi a creierului.
Este necesară pentru sinteza hemoglobinei (substanţa responsabilă de transportul oxigenului în sânge), metabolismul normal al lipidelor şi proteinelor şi dezvoltarea normală a tubului neural la făt (formaţiunea din care se va dezvolta sistemul nervos al bebeluşului).
Cobalmina mai este responsabilă de sinteză de energie în organism, joacă un rol activ în sinteza acizilor graşi şi în arderea grăsimilor în corp, fiind importantă şi pentru sănătatea creierului.

Surse de vitamina B12:
Carnea de vită, de pui, de porc, în special în ficat şi rinichi, în produsele lactate, în ouă, în hering, macrou, ton, somon, fructe de mare (cum ar fi crabi, scoici sau stridii).

Proprietăţi fizice:
Deşi stabilă la expunerea la temperaturi înalte această vitamina se deteriorează în urma expunerii la lumină.

Deficitul de vitamina B12:
Simptomele comune asociate cu deficienţa de vitamina B12 pot include constipaţie, pierderi de memorie, dificultăţi în mersul pe jos sau când faci mişcare, anemie, tulburări ale stării de spirit, amorţeală, inflamarea limbii, dezorientare, deteriorarea tecii de mielină şi demenţă.
O cantitate insuficienţă de vitamina B12 ar permite eliminarea unei substanţe numită homocistina care, atunci când depăşeşte un anumit nivel, devine nocivă pentru celulele cerebrale.

Excesul de vitamina B12:
Poate creşte riscul de dezvoltare a anumitor celule canceroase în stadiu latent iar pentru persoanele diagnosticate cu cancer, hipervitaminoză poate duce la extinderea celulelor tumorale şi un risc crescut de crize de astm bronşic.

Vitamina C:
Acidul ascorbic reprezintă un antioxidant de excepţie ce contribuie activ la frânarea proceselor degenerative din organism. Făcând parte din grupa vitaminelor hidrosolubile (solubile în apă) vitamina C se elimină în cantităţi mari din organism. Organismul uman nu îşi poate sintetiza propria vitamina C şi tocmai de aceea trebuie să şi-o procure din alimente sau din alte surse.
Sensibilă la lumină, căldură şi vapori de apă, vitamina C este necesară în formarea colagenului, o proteină ce dă tărie oaselor, cartilagiilor, muchilor şi vaselor de sânge şi contribuie la bună menţinere a capilarelor, oaselor şi dinţilor.
Acidul ascorbic administrat în mod susţinut ajută la:
- Funcţionarea normală a sistemului imunitar, inhibând creşterea tumorilor şi asigurând rezistenţa organismului împotriva infecţiilor
- Participă la sinteza hormonilor glandelor suprarenale
- Previne uzura celulară, încetinind procesul de îmbătrânire, are rol de echilibrare a organismului fiind necesar în metabolismul calciului şi al altor minerale
- Are rol de echilibrare a sistemului imunitar, prevenind apariţia astmului şi a alergiilor şi stimulând producţia de interferon, factor cu proprietăţi antiinfecţioase remarcabile. Acidul ascorbic accelerează vindecarea rănilor, regenerarea ţesuturilor, participă la sinteza fibrelor de colagen, a cartilajelor şi oaselor, precum şi la sinteza hormonilor cortico-suprarenalieni. Scade colesterolul sangvin, protejează organismul faţă de substanţele cancerigene şi creşte şi menţine randamentul fizic.

Surse de vitamina C:
Legumele, fructele crude, precum şi cartofii.

Deficitul de vitamina C:
Carenţa în vitamină C, este responsabilă de scorbut alte simptome sunt oboseală, dureri osteo articulare, edeme, o gingivită, hemoragii. Carenţe pot apare la persoane vârstnice, alcoolice, în cazul malabsorbţii digestive unei creşteri a necesităţilor sau unei eliminări excesive.

Excesul de vitamina C:
Pentru că vitamina C ajută absorbţia fierului în organism, ea poate agrava boli precum hemocromatoză (acumularea excesivă de fier în sânge) sau talasemia (anemie de severitate variabilă care poate duce la o supraîncărcare cu fier a organelor). De asemenea, în doze foarte mari, vitamina C creşte secreţia de oxalaţi, iar aceste molecule se acumulează în rinichi sub formă de pietre. Deloc de neglijat este faptul că vitamina C în exces poate reduce efectul medicamentelor anticoagulante, cum este warfarina, crescând riscul de formare a cheagurilor de sânge.
Fiind un puternic antioxidant în doze mari poate întârzia recuperarea după efort, prin reducerea inflamaţiilor.

Vitamina A:
Este un nutrient cheie pentru păstrarea sănătăţii ochilor, prevenind inflamarea acestora şi reducând riscul apariţiei cataractei. De asemenea, este importantă mai ales pentru vederea în timpul nopţii. În acelaşi timp, vitamina A ajuta la creşterea imunităţii organismului, este un puternic antioxidant, previne uscarea pielii, păstrând pielea strălucitoare, fără riduri şi alte semne ale îmbătrânirii şi este un factor important în menţinerea sănătăţii părului, danturii şi gingiilor.

Surse de vitamina A:
Ficatul şi organele în general, lactatele, gălbenuşul de ou, fructe şi legume verzi (broccoli, spanac), galbene (pepene galben, cartofi), portocalii (morcovi) şi roşii (ardei gras, roşii).

Deficitul de vitamina A:
Apare într-o dietă săracă în produse lactate şi vegetale sau în sindroame de malabsorbţie. Acesta reprezintă principala cauză de orbire datorată distrugerii corneei în ţările subdezvoltate din Africa, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud-Est. Printre manifestările carenţei de vitamina A se număra modificări degenerative ale ochilor (xeroftalmie) şi ale pielii (descuamări). Pot fi afectate de asemenea epiteliile traheale, bronşice, ale tractului urinar, ductelor pancreatice, uterului şi glandelor salivare; se poate înregistra şi o scădere a imunităţii. Primul semn al deficitului de vitamina A este hemeralopia (pierderea acuităţii vizuale în lumina slabă).

Excesul de vitamina A:
Poate fi toxic la persoanele tratate timp îndelungat cu suplimente alimentare ce conţin vitamina A. Manifestările intoxicaţiei cu vitamina A sunt diverse: piele uscată, vomă, alopecie, hipercalcemie, demineralizări osoase, adenopatii, hiperlipidemie, amenoree, creşterea tensiunii intracraniene cu edem papilar (manifestări de pseudotumor cerebri), fibroză hepatică cu hipertensiune portală.
Femeile însărcinate care iau vitamina A în exces pot avea un făt cu malformaţii congenitale (cranio faciale, cardiace) sau pot suferi un avort spontan. Doze crescute de derivaţi sintetici ai retinolului sunt teratogene. Carotenul în exces poate determina o colorare portocalie a pielii ce poate fi confundată cu icterul. Toate manifestările intoxicaţiei cu vitamina A sunt reversibile după încetarea aportului excesiv.

Vitamina D:

Ajută la o mai bună absorbţie a calciului din alimente. În cazul vârstnicilor, o doză zilnică de vitamina D ajută la prevenirea fracturilor şi împiedică fragilizarea oaselor, iar la copii ajută la dezvoltarea armonioasă a sistemului osos şi la prevenirea rahitismului, afecţiune ce se manifestă prin arcuirea picioarelor, genunchi mari şi oase fragile, predispuse la fracturi.

Surse de vitamina D:
În sezonul estival, acest lucru este uşor de obţinut dacă pur şi simplu lenevim la soare timp de minimum 15 minute pe zi. Bineînţeles, protejaţi de cremă solară şi pălărie, să nu cumva să facem insolaţie. În sezoanele mai puţin sunny-friendly, vitamina D poate fi obţinută din alimente.
Cele mai bogate surse naturale sunt: somonul, macroul, tonul, sardinele, gălbenuşul de ou, ficatul de vită, cerealele, nucile, merele, lactatele etc. Dacă nici acestea nu sunt suficiente, puteţi apela la suplimentele alimentare cu vitamina D, care se găsesc sub 2 forme: D2 - ergocalciferol (acelaşi tip care se găseşte şi în alimente) sau D3 –colecalciferol (formă obţinută prin expunerea la soare).

Vitamina D şi depresia
Aparent aţi spune că nu au nicio legătură una cu cealalta. Însă lucrurile stau exact pe dos. Vitamina D joacă un rol esenţial în dezvoltarea şi funcţionarea cerebrală, iar studiile confirmă că administrarea dozelor crescute de vitamina D sunt asociate cu o ameliorare vizibilă a simptomelor depresiei.

Deficitul de vitamina D:
Te dor frecvent oasele, prezinţi slăbiciune musculară, ai probleme cu vederea, ţi-e somn în timpul zilei, oboseşti repede, ţi-e sete tot timpul.

Excesul de vitamina D:
Constipaţie; Anorexie (reducerea poftei de mâncare). Deshidratare; Astenie; Iritabilitate; Vărsături.
Efectele hipercalcemiei, complicaţia imediată a excesului de vitamina D se manifestă la nivel muscular, renal şi cardiac, apărând: Retenţie de calciu în oase; Litiaze renale; Hipertensiune arterială.

Vitamina E:
Tocoferol, numită şi vitamina fertilităţii, datorită rolului pe care îl are în procesul fertilităţii, vitamina E face parte dintre substanţele cu o importantă acţiune antioxidantă. Datorită acţiunilor sale ca antioxidant, vitamina E se recomandă în tratarea a numeroase boli: scăderea imunităţii, lupus eritematos diseminat, afecţiuni cardiovasculare, Zona Zoster, hemoroizi, ulcer gastric, litiază biliară, dismenoree, fibrom uterin, astm bronşic, ascită şi altele. Prin acţiunea sa puternic antioxidantă vitamina E este utilă şi în tratamentul epilepsiei.
Vitamina E reduce considerabil riscul apariţiei cataractei, a unor forme de cancer (gastrointestinal, pulmonar), asigură protecţia organismului împotriva dioxidului de azot (smogul), a radiaţiilor, chimioterapicelor şi a fumului de ţigară.
Vitamina E măreşte fecunditatea. Ea intervine în procesul fertilităţii, stimulând la bărbaţi formarea spermatozoizilor asigurând bună desfăşurarea a sarcinii la femei.
Aportul corespunzător de vitamina E scade de patru ori riscul apariţiei bolii Parkinson. La bolnavii deja afectaţi de această maladie, aportul alimentar crescut de vitamina E încetineşte procesul de degradare a neuronilor şi evoluţia bolii.

Surse de vitamina E:
Germeni de grâu, uleiuri vegetale şi margarină, avocado, produse din cereale integrale, gălbenuş de ou, fructe cu coajă lemnoasă (nuci, arahide, alune, migdale), ficat, unt de arahide.

Deficitul de vitamina E:
Determină anemie hemolitică (datorită fragilităţii crescute a eritrocitelor şi scăderii duratei de viaţă a acestora), afecţiuni neurologice cu evoluţie lent progresivă, caracterizate prin ataxie, areflexie, pierderea sensibilităţii proprioceptive şi vibratorii (neuropatii motorii şi senzoriale reversibile), distrofii musculare, creşterea cantităţii de colesterol în ser şi în muşchi, precum şi instalarea aterosclerozei.
Carenţa de vitamina E se întâlneşte mai des la bătrâni şi la malnutriţi cu diferite boli cronice, sindromul ameliorându-se la tratamentul parenteral cu vitamina E.
Carenţele de vitamina E pot apărea în caz de afecţiuni hepatice, renale, anumite tipuri de cancer etc şi se manifestă prin: anemie, acnee, greaţă, afecţiuni cardiovasculare, hepatice şi gastrointestinale, diaree, impotenţă sexuală, leziuni ale aparatului genital feminin şi masculine, oboseală musculară şi scăderea masei musculare, mers instabil, pierderea reflexelor.

Excesul de vitamina E:
Apare la doze farmaceutice foarte mari (300-800 mg/zi), putând conduce la oligospermie, azoospermie în cazul bărbaţilor, iar la femei involuţie ovariană şi tulburări ale ciclului menstrual. De asemenea, administrarea excesivă de vitamina E scade absorbţia de vitamina K şi creşte astfel riscul producerii de hemoragii.

Vitamina K:
Naftoquinonă, numită şi “vitamina antihemoragică”, vitamina K este unul dintre factorii esenţiali de coagulare a sângelui, iar în lipsa unui aport suficient chiar şi o mică tăietură ar putea cauza sângerarea continuă.
Există trei forme de vitamina K: K1 - filochinonă (care se găseşte în plante verzi), K2 - menachinonă (varianta vitaminei K care este produsă de bacterii în intestine, dar şi în produse de origine animală) şi K 3 - menadionă (variantă sintetică a vitaminei K, inclusă în suplimentele alimentare).
Vitamina K este un nutrient esenţial care ajută la prevenirea hemoragiilor, afecţiunilor pielii, scade riscul de atac de cord, reduce riscul de menstruaţii abundente şi dureroase, împiedică formarea pietrelor la rinichi, vă poate feri de greaţă, stări de vomă, osteoporoză, artrită şi alte afecţiuni ale oaselor şi favorizează refacerea epidermei după intervenţiile chirurgicale.

Surse de vitamina K:
Legumele cu frunze verzi, cum este spanacul, broccoli, salata, varza, feniculul, pătrunjelul, năutul, varză de Bruxelles, germenii de grâu, uleiul de rapiţă şi cel de măsline, ficatul de vită, ceaiul verde.

Deficitul de vitamina K:
Se poate manifesta prin: slaba coagulare a sângelui, sângerări ale gingiilor, hemoragii nazale, sânge în urină sau în scaun, sângerare abundentă la menstruaţie, o durată de sângerare mai mare când te tai, vânătăile fără motiv, dar mai ales anemia, precum şi un risc crescut al hemoragiilor interne şi o anume fragilitate osoasă. În special nou-născuţii sunt predispuşi la deficienţe de vitamina K, deoarece laptele uman este destul de scăzut în vitamina K, aceştia putând fi expuşi unui risc major de sângerări intracraniene, motiv pentru care este recomandat ca la naştere să se administreze copilului o injecţie cu vitamina K1. Însă nici adulţii nu sunt feriţi de efectele negative ale carenţei de vitamina K, în special cei care suferă de fibroză chistică şi boala celiacă, afecţiuni care se manifestă prin incapacitatea organismului de a absorbi în mod adecvat vitaminele din alimentaţie.

Excesul de vitamina K:
Este destul de rar, însă este indicat să nu luaţi doze mai mari de 500 de micrograme fără consultul medicului, deoarece acţiunea acesteia ar putea interfera cu anumite medicamente anticoagulante. De asemenea, dacă este consumată fără limită, vitamina K poate duce la apariţia anemiei, din cauza distrugerii globulelor roşii din organism, dar şi la intoxicaţii la nivelul ficatului.

Două menţionări notabile dar nu suficient de relevante pentru tema articolului ar fi:

1. Pseudo-vitaminele sunt compuşi în urma asimilării cărora putem avea un anumit beneficiu - ameliorarea sănătăţii, dar lipsa lor din alimentaţie nu are ca rezultat îmbolnăvirea propriu-zisă.
Componentul alimentar poate fi ori absolut necesar vieţii, ori neimportant pentru organism spre deosebire de vitamina care este, însă, absolut necesară. (ex: coenzima Q10, vitamina F, vitamina B15 etc)

2. Anti-vitaminele sunt acei compuşi care determină un efect de inhibare partiala sau totală a activităţilor vitaminelor prin descompunerea, inactivarea, interferenţa sau împiedicarea asimilării acestora.

SUPLIMENTAREA CU MULTIVITAMINE ŞI VITAMINE

În urma datelor mai sus menţionate cât şi pe baza pe studiului şi experienţei personale din anii de practică vreau sa evidenţiez următoarele sfaturi şi concluzii practice:

Deşi suplimentele nutriţionale cu vitamine şi de tipul multivitamine sunt deosebit de populare acestea pot fi în egală măsură extrem de nocive mai ales dacă se administrează pe termen îndelungat, dacă sursa acestora nu este biodisponibila şi prezintă numeroase impurităţi şi produşi chimici secundari.
Multi vitaminele se evidenţiază prin potenţa lor de a fi extrem de nocive, de la cantităţile neechilibrate de vitamine liposolubile ce se stochează în organism ducând la efecte adverse neplăcute, până la faptul ca majoritatea sunt asociate în acelaşi timp şi cu un complex de minerale la fel de neechilibrat care poate da total peste cap balanţa mineralelor din organism.
Suplimentarea cu vitamine fără analize prealabile sau recomandare medicală pentru performanţă sportivă şi sănătate generală ar trebui sa se limiteze la administrarea periodică de vitamine hidrosolubile
Spre exemplu un complex de vitamina B bine dozat, (o dată la câteva zile, sau o săptămână pe lună).
Sau o administrare zilnică de vitamina C în cantităţi de 1000 până la maxim 3000mg.
Singura vitamina liposolubilă ce recomand a fi suplimentată pe perioada iernii când expunerea la soare este deosebit de scăzută este vitamina D3 şi în cazul acesta respectându-se doza zilnică recomandată pe perioade scurte.
În încheiere vreau sa subliniez deosebit de clar, suplimentarea în mod special cu micronutrienti (vitamine şi minerale) ar trebui sa se facă doar în cazul în care se cunoaşte o carenţă clară, datorată alimentaţiei slab calitative şi cantitative sau stilului de viaţă extrem de activ ce ar duce la o pierdere de minerale prin sistemul excretor de la nivelul pielii şi un aport mai mare de vitamine pentru a ajuta la executarea efortului fizic susţinut, sau în urma unui set de analize ce indică un deficit.
Ştiaţi ca: Oamenii de ştiinţă români au ajuns la concluzia ca cele mai multe vitamine se găsesc în farmacii??: P

by Aurelian T. Coroiu

Surse:
Wikipedia.org
Csid.ro
Sfatulmedicului.ro
Nyaspubs. Onlinelibrary. Wiley.com
Jamanetwork.com/journals/jama/article-abstract/382145
Ncbi. Nlm. Nih.gov/pmc/articles/PMC1462955
Nejm.org/doi/full/10.1056/nejmoa011090

 

Publicat în: 31.07.2018

Înapoi