BIODISPONIBILITATE – EŞTI CEEA CE ASIMILEZI

BIODISPONIBILITATE – EŞTI CEEA CE ASIMILEZI

Cu siguranţă aţi auzit sintagma: “Eşti ceea ce mănânci”. Dar o mai afirmaţie cu mai multă acurateţe ar fi: “Eşti ceea ce asimilezi”.
Atunci când vine vorba de medicamente, suplimente sau mâncare termenul ştiinţific este biodisponibilitate, deşi acest termen pare complex şi dificil se referă în mod direct la absorbţie şi mai exact la procentul din cantitatea de substanţă ingerată care este asimilat de către organism.
Sunt numeroşi factori ce influenţează în mod direct cantitatea de substanţă ce poate fi absorbită, precum modul de preparare şi asocierea cu alţi nutrienţi, în cazul mâncării să luăm ca şi exemplu morcovii.
Cu toţii ştim faptul ca morcovii sunt “aur” pentru vedere, iar această cunoştinţă generală provine de la faptul ca aceştia conţin vitamina A sub formă de betacaroten.
Betacarotenul este pigmentul ce le dă morcovilor culoarea portocalie, atunci când mănânci morcovi cruzi, asimilezi doar o cantitate infimă din această substanţă, în schimb în momentul în care găteşti morcovul cantitatea de betacaroten absorbită creşte semnificativ.
De asemenea putem face ca şi cantitatea de substanţă asimilată de către organism să fie cu atât mai mare adăugând la masa respectivă şi grăsimi, vitamina A fiind liposolubilă absorbţia sa este exponenţial îmbunătăţită în acest caz.
Deşi este o diferenţă enormă între termenul de biodisponibilitate al medicamentelor şi cel al suplimentelor, voi face diverse referiri şi la produse farmaceutice pentru a mă face cât mai bine înţeles.
Auzim deseori mai ales în cazul medicamentelor ca multe dintre ele au acelaşi ingredient activ dar diferenţe enorme de preţ.
Spre exemplu în cazul antiinflamatoarelor substanţa activă este IBUPROFEN şi se regăseşte în majoritatea medicamentelor de acest tip.
Însă, unele dintre ele sunt cu mult mai eficiente faţă de celelalte, motivul însă nu este efectul placebo oferit de un marketing bun şi un nume răsunător (deşi cu siguranţă există şi cazuri de genul), factorul cheie este reprezentat de excipienţi (celelalte substanţe din cadrul produsului care favorizează acţiunea şi absorbţia substanţei active).
Printre factorii care influenţează biodisponibilitatea enumerăm:
- Proprietăţi fizice ale produsului (solubilitate, constantă de disociere a acidului)
- Dacă substanţa este ingerată după masă sau pe stomacul gol
- Rata de golire gastrică
- Interacţiuni cu alte substanţe (antiacide, alcool, nicotină)
- Interacţiuni cu alte mâncăruri (suc de grefe, pomelo, suc de merişoare, vegetale din familia Brassicaceae* tip de plante din familia muştarului)

Sucul de grefe poate avea următoarele 2 efecte în organism depinzând de substanţa alături de care este prezentă (cele mai conclusive date sunt prezente în studii în cazul antibioticelor şi steroizilor anabolizanţi).
A) inducţia enzimelor (creşterea ratei metabolizării unei substanţe)
B) inhibarea enzimelor (scăderea ratei metabolizării unei substanţe)

- Variaţii individuale precum vârsta, diferenţele de fenotip, dietă, sexul, circulaţia enterohepatica

Absolut toate elementele menţionate mai sus diferă de la individ la individ şi din acest caz susţin puternic ideea ca fitness-ul/culturismul sunt sporturi extrem de subiective.

Alt factor deosebit de important (mai ales în alegerea unui supliment) ce influenţează biodisponibilitatea unei substanţe este formula acestuia şi mai exact sub ce formă ingerăm respectivă substanţă, după cum am menţionat în articolele anterioare, ar trebui cu toţii să ştiţi exemplul menţionat apropo de zinc şi magneziu în raport cu discrepanţele enorme de asimilare între forma acestora de oxid (se asimilează în proporţie de 4%) versus forma acestora de orotat (se asimilează aproape integral).
De aici reiese în mod evident faptul ca de la vitamine şi minerale până la banalele pudre proteice, nu toate suplimentele sunt la fel.
În cazul mineralelor compusul anorganic din care sunt formate contează deosebit de mult, oxizii fiind în general formele cele mai prost absorbite de către organism.
Dacă discutăm despre vitamine, contează foarte mult dacă sunt hidrosolubile sau liposolubile, spre exemplu în cazul vitaminei C, aceasta se asimilează mult mai bine dacă este obţinută prin procese de extracţie din plante împreună cu bioflavonoide în defavoarea formei ei chimice, deosebit de ieftine ca şi acid ascorbic. Cum am menţionat mai sus în cazul vitaminei A (betacaroten) procesul de preparare termică şi asocierea acesteia cu grăsimi favorizează asimilarea, însă în cazul vitaminei C se întâmplă exact contrariul, prepararea termică excesivă o distruge.
Un supliment prost alcătuit cu o reţetă generică fără studii solide în spate poate să facă mai mult rău decât bine, mai ales când vine vorba de micronutrienti, ducând chiar la afecţiuni serioase.
O cantitate prea mare de fier poate fi toxică, un exces de cupru poate crea o deficienţa de vitamina C în organism dar acest proces funcţionează şi invers, anume o cantitate prea mare de vitamina C va duce la eliminarea cuprului din organism.
Deseori auzim, în cazul creatinei monohidrate ca toată este la fel şi ca nu contează sursa de unde o procurăm, însă în practică, versiunea ei micronizata ce ajută la o mai bună asimilare datorită particulelor exponenţial mai mici este clar superioară.
Pe aceeaşi lungime de undă Creatina Creapure este recunoscută ca fiind cu cele mai puţine impurităţi din lume (impurităţi în cazul suplimentelor se referă la diferite minerale ce rămân ca reziduu în procesul de producţie).
Dat fiind ca nu există legi care să reglementeze procentul de impurităţi dintr-un supliment acestea pot fi chiar nocive dacă există şi predispoziţia unei afecţiuni.
Excesul de vitamina A, E şi K sunt factori deseori întâlniţi la sportivi în cazul bolilor de rinichi.
În cazul pudrelor proteice pe lângă sursă din care este preluată proteină (orez, soia, zer, carne, mazăre) procesul de filtrare reprezintă un factor cheie.
Procesele cele mai complexe de filtrare care oferă o puritate şi o biodisponibilitate cât mai mare a proteinei sunt cele de tipul CROSS-FLOW.
Principiile acestui tip de filtrare sunt folosite în osmoză inversă, nanofiltrare, ultrafiltrare şi microfiltrare(CFU,CFM*), ultimele 2 reprezentând cele mai eficiente procese de filtrare. 
Ce diferenţiază acest proces de filtrare de celelalte:
- O rată globală mai ridicată de îndepărtare a lichidului este obținută prin prevenirea formării turtei de filtrare
- Fluxul de proces rămâne sub forma unei suspensii mobile, adecvată pentru o prelucrare ulterioară
- Conținutul de solide al suspensiei produsului poate fi variat într-o gamă largă
- Lăsa posibilitatea fracționarii particulelor după mărime
- Efectul de împingere tubular

Toate acestea ajută în practică prin:
- Posibilitatea manipulării concentraţiei totale de proteină.
- Eliminarea mai eficientă a lactozei prin procesele ulterioare de procesare.
- Creşterea gradului de solubilitate şi evitarea producerii de cocoloaşe
- Creşterea ratei de asimilare datorită particulelor mult mai mici şi mai hidrosolubile

Alte aspecte importante apropo de asimilarea pudrei proteice este reprezentat de eventualii îndulcitori şi potenţiatori de gust sau alte produse secundare din componenţa acestora.
Ar trebui evitate pudrele proteice ce sunt îndulcite cu suclaroza deoarece scad semnificativ absorbţia proteinei în sistem şi afectează digestia, pe când maltitolul are efecte laxative.

În concluzie o educaţie de bază în domeniul nutriţiei este esenţială pentru progresul pe plan sportiv dar şi pentru sănătate, asocierea anumitor substanţe şi modul de preparare având capacitatea de a schimba radical procentul de substanţă absorbită.
Vor urma articole specifice pentru fiecare grupă de micronutrienti în parte deoarece subiectul este extrem de vast.
În încheiere vă rog din suflet nu mai consumaţi ouăle crude, înafara salmonelei altceva nu asimilaţi.

By Aurelian T. Coroiu

 

Publicat în: 16.06.2018

Înapoi